luni, noiembrie 10

Prea mult zahar

O banala sticla de cola de jumate contine 10% din cantitatea necesara de calorii pt o zi.
Prajiturile de la cantina sunt bunicele.

In rest, nu prea mai gasesc lucruri zaharoase in viata mea. sau in mine.
frunzele cad, gagicile petrec, lumea socializeaza, iar eu, dupa Socrate si dupa multi altii, sunt un monstru. ca geniu n-oi fi.

daca sunt antisociala...de ce dumnezeu mi-e asa de dor de prietenele mele?

mi-e scarba de oameni si mi-e si mai scarba de femei. proaste si inculte si nesimtite. imi vine sa le arunc cutiile de fard pe care si le lasa pe pat la mine, pe geam , sa le culeaga din iarba urinata de caini. imi vine sa le tai firul la boxele din care rasuna manelele si rbd. imi vine sa le bag pe gat cojile de la semintele la care rod pana in zori. si imi vine ..habar n-am ce sa mai fac cu mormanele de peturi de bere de la mine din camera. as face disectie cu inima rece pe colegii de la unu. i-as lua pe rand si i-as diseca, pe viu, incet si adanc. si as turna sare, sau lamaie, care ustura mai tare. ca sa nu mai bage bere in burtile alea mari in fiecare seara si sa vina la mine si sa zbiere ca nu socializez cu minunatiile lor. I-as obliga sa citeasca urmuz si faulkner si sa asculte morcheeba si faithless neincetat. Si idei imi mai vin.

urasc lumea asta si nu am nici cel mai mic regret ca sunt absolut incapabila sa ma adaptez.
urasc mult zilele astea si nici macar o prajitura sau o cola sau o muzica draguta nu reuseste sa ma binedispuna prea tare.

munti de zahar si de ignoranta. niste capete mai seci decat discursul meu cand sunt sictirita, care sunt convinse ca ele iubesc, sunt bune si sincere, nu vor sa faca rau nimanui si peste toate astea, sunt fericite doamne, da! fericite! ca au cunoscut burto...pardon, baieti noi.

minunat!

[Edited on Tuesday November 4, 2008 - 03:41pm]

sâmbătă, noiembrie 1

Povesti din autobuzul 41b


In lipsa de calculator si in lipsa de prieteni adevarati, incep sa privesc cu mult obiectivism aglomerarea sociala din jurul meu. Sunt in clasa, sau in autobuzul 41b[arat] sau mananc o shaorma in copou, sau incerc sa dorm infofolindu-ma sub pilota mea rosie cu buline. In fiecare moment constient, analizez comportamentul celora din jurul meu. Sunt surprinsa de cate lucruri pot descoperi la niste persoane de care nu sunt in niciun fel atasata.
De exemplu, eram in autobuz care astepta la semafor la biblioteca. Pe banda cealalta era o tante intr-o masina care arata foarte contrastant. Pe de o parte era imbracata aproape ca o maicuta, cu batic in cap si bluza dintr-aia foarte conservatoare si pe de alta parte conducea o masina si manca o banana cat astepta la semafor. Adica era o persoana f ocupata care nu avea altcandva timp sa manance. Si oarecum emancipata, din moment ce conducea ea si nu barbatu-su. Interesant, zic eu.

Am vazut, tot din autobuz, o tipa cu pantaloni negri, lipiti pe picioarele perfecte si cu un pardesiu cambrat, scurt, rosu. Evident, ca sa fie femeia ideala nu mai lipsea decat sa fie blonda. Si binenteles ca era blonda. Pe langa faptul ca arata foarte hot, am mai observat asemanarea izbitoare dintre ea si o papusa. O papusa din plastic. O asemanare din aceeasi categorie m-a izbit in oglinda, dupa ce o colega a insistat sa ma machieze.
Nu inteleg de ce oamenii insista asa de tare sa se plasticizeze.

Intr-una din zilele aglomerate, era un baiat langa mine [in autobuz]. Stateam amandoi in picioare, atarnati de cate o bara. Avea ochi mari si albastri. Izbitor de albastri. Dar ce m-a socat erau trasaturile fetei, atat de bine conturate, incat unui desenator profesionist i-ar fi foarte usor sa ii faca portretul, numai din cateva schite. Cred ca tipul a zis ca oi fi vreo nebuna ca am stat mult si am meditat pe marginea trasaturilor lui [holbandu-ma la el, probabil..:))].

Oamenilor le este teama sa se expuna. Autobuzul este un mediu foarte periculos din acest punct de vedere, pentru ca ii pune pe oameni sa stea foarte aproape unii de altii si nu de putine ori sunt nevoiti chiar sa vorbeasca intre ei [ "merge in Copou, nu?" "nu, merge in Pacurari 40-ul" "futui, iar am luat autobuzul gresit!" ]. Din fericire pt ei, expunerea nu dureaza mai mult de 30-40 de minute.

Unii oameni se plasticizeaza. Se machiaza, isi pun fiare in urechi si abordeaza un stil in care sigur sa arate cat mai cool posibil. Si toti seamana intr-un fel intre ei. Si imi place de oamenii astia, pentru ca , in general, arata foarte bine [like some rock-stars].

Pe de alta parte, sunt oameni care raman umani. Care iti zambesc fara motiv, care poarta acelasi tricou, nu incearca sa impresioneze prin nimic si sunt dispusi oricand sa te imbratiseze.

Stau acuma si ma gandesc... eu unde ma incadrez?

ps: o poveste laterala, dar tot legata de firea umana. si de blonde. este o tipa la comunicare cu mine care arata foarte hot, e blonda si poarta multe accesorii [orice asemanare cu vrun personaj falticenean este simpla coincidenta]. e plina de sine si zambeste ostentativ, chiar si cand merge pe strada, numai asa, ca sa arate la toata lumea ca e constienta ca-i frumoasa.
Si cred ca am invidiat-o pentru o clipa, pentru increderea in sine, mai mult decat pt culoarea parului. Si am mai invidiat-o cand am aflat ca are un nume deosebit, si nu unul banal, ca al meu.
S-a intamplat la o sedinta AIESEC sa stea in fata mea. Si-a deschis clapita la telefon si am vazut [fara sa ma uit intentionat :D] poza unui tip dintr-ala cu burta mare si mustata ca wallpaper. Si in momentul ala am incetat s-o mai invidiez.

sâmbătă, septembrie 27

Alo, trezirea!

summer has come and passed
the innocent can never last
wake me up when september ends

luni, septembrie 22

Ain't no sunshine

In stilu'mi caracteristic, imi sufoc viata. Pana raman fara ea.

sâmbătă, martie 1

Cine [ne] trece bacu?

In contrast cu frumoasele poze postate ieri, care vibreaza a primavara, a fericire si raze liberine, astazi m'am apucat de noile variante pentru bac. Si lucrurile stau cam asa :
Romana: sub 2 e bun si nebun. e bun pt ca te face ca pe viitor, daca ai o idee, sa stii sa ti'o exprimi in scris, iti formezi mana sa scrii astfel de texte, sa fii convingator, deci daca va trebui vreodata sa scrii si prin ce scrii, sa convingi, vei sti cum sa faci. intrebarea e : cate dintre meserii cer chestia asta in mod constant? scrisorile de anul trecut erau mult mai utile pt viata noastra viitoare decat astea. dar putem sa zicem ca traim intr'o lume in care nu trebuie decat sa completezi spatiile goale ca sa faci o cerere de eliberare de carte de identitate, asa ca ..sa zicem ca nu e prea negru dracul.
Anul trecut vroiam sa dau la fjsc la bucuresti si m'am apucat sa lucrez tipul de texte care se dadea la admitere. erau niste cerinte destul de sofisticate si am stat sa citesc multe ca sa inteleg cam ce vor baietii aia de la mine. Ce curios e ca cerinta de la sub 2 de la bac seamana cu cerinta pt FJSC. deci, mda, e cam complicat. ..te pomenesti ca vor sa ne faca jurnalisti pe toti!
Mate: am facut prima 'varianta' , adica subiectele 1, toate trei. bleah.
panarama totala. capitole care au uitat sa le mentioneze in programa de la inceputul anului, acuma apar bine-merci in subiecte. trebuie sa invat un picut ca sa pot sa nu imi fac griji.
Geogra: plictiseala.
info/bio: de acuma ma uit...
Doamne ajuta!

miercuri, februarie 20

Lectia despre jazz

Later edit [cand mi s'a activat si mie contul pe trilulilu] .
enjoy! :)


Vineri seara am fost la un concert de jazz, in Falticeni. Atmosfera era calda, iar restaurantul coclea de lume. In cea mai mare pare oameni mari [probabil pentru ca cei mici s'au dus la dj alexinio din club w :)) ]. Ei bine, am fost puse la o masa, de unde se vedea printre stalpi formatia acordand ce avea de acordat, am comandat ceva de stins setea, asa cum se cuvine si cu o intarziere de vreo 20 de minute, muzica a inceput sa cante in ritm alert si cumpliiit de placut. Vinul [de casa] era tare, nici prea dulce , nici prea sec. numa bun. Alexandrei ii sareau picioarele pe sub masa si simteam si eu cum nu mai am stare deloc pe scaun. in consecinta, ne'am ridicat frumusel si am inceput sa dansam. ritmul de jazz cu putine influente sud-americane era asa de suav, incat era o placere nemarinita sa te misti, ca intr'un fel de ritm de rumba. vinul ne curgea prin sange si noi dansam, usurel, una in juru alteia. si trebuie sa marturisesc ca a fost a naibii de bine. nenea de la masa vecina a venit la noi la masa si i'a zis unei fete cu care eram [si care nu dansa] ca 'pe jazz nu se danseaza'.

Mai tarziu am aflat ca mai multe persoane din restaurant [dintre cei care ne vedeau] ii impartaseau parerea conservationista a lu nenea.

In schimb, doua doamne, dintre care una profa la Nicu, ne'au zis ca dansam foarte frumos, ceea ce nu putem sa negam ca ne'a dat un sentiment de bine, ca totusi ne aproba cineva. spre sfarsit au mai venit doua fete sa danseze cu noi. si a fost de'a dreptul distractiv.


Alexandra, fiind mai mititica, e mai fragila in fata acestor comentarii si mi'a fost cam greu sa o conving ca ceea ce am facut noi nu a fost nici imoral, nici impotriva culturii jazzului. Muzica o simte fiecare in felul sau. Dimpotriva, mi se pare o infranare absurda a propiilor emotii sa asculti asemenea muzica si sa stai pe scaun. in special daca faci parte din categoria de varsta 16-20 [ancutz, tu ai 17]. In orice caz, am cautat si pe wiki si am aflat ca nu am comis nicio calomie si ca modul meu de a simti muzica nu incalca nicio lege a acestui gen muzical. Dar, se pare ca falticenenii, desi vin la jazz, nu pot sa il simta sau nu reusesc totusi sa treaca peste prejudecati. imi ramane sa cred ca ei sunt cei inchisi la minte si ca gestul lor de a veni la concert este defapt un mod de bravada. exagerez. ok, nu tuturor le place sa danseze. dar care e problema lor cu altii? :)
in orice caz, a fost o noapte memorabila...[nu stiu sigur daca in sensul bun sau rau al cuvantului].
<<<Deşi de dată relativ recentă, originea şi semnificaţia iniţială a cuvântului "jazz" (la început pronunţat jass) este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia "chasse-beau", o figură de dans din Louisiana, cândva colonie franceză. Alţii cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană "Jazz-Bel". În jargonul populaţiei locale cuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate şi energie, au însă şi o semnificaţie erotică. În 1917, formaţia Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la "New York Columbus Circle", şi cuvântul "jazz" a intrat în vocabularul curent, deşi apăruse deja cu referire la muzică în 1913 într-un ziar din San Francisco, fără să fi avut un deosebit ecou. >>>

duminică, februarie 17


am fost azi dimineata la olimpiada de engleza. am dat acolo de singura persoana din orasul asta intreg pe care imi doream sa o vad. ne'am zambit. am scris un eseu in care explicam cu largi epitete ca in viata trebuie sa fii ferm si cand iti doresti ceva, sa lupti din toate puterile pt acel ceva, deoarece visele nu se implinesc de la sine.
am plecat spre casa visand si realizand cate prostii am putut scrie in eseu, deoarece eu n'am fost in stare nici macar sa am rabdare cinci minute, cinci minute ca sa imi implinesc visul meu.

concluzie?
mda.. cred ca m'am indragostit

joi, februarie 14

Nice quote for a night full of philosophical spirits


"Work like you don't need the money.
Love like you've never been hurt.
Dance like nobody's watching."


Satchel Paige

miercuri, februarie 13

Ce facem noi fetele, cand suntem prea stresate..



Intr'o senina dupa-amiaza de primavara, razvratita si pornita cu artzag impotriva parintilor, scolii, vietii si existentei in sine, rux s'a dus la frizer si s'a tuns. Mica intreprinzatoare, anca, a incorpit in doua secunde o pancarda pe care scria 'poza cu maimuta, 1 leu bucata' si dora i'a sarit imediat in ajutor cu o camera foto. asa au facut fetele doua trei faleze. apoi au venit sa'mi arate si mie minunea [defapt eu o vazusem prima, da in fine] . nu imi dau seama acuma de ce nu am si eu poza cu 'maimuta'. probabil n'aveam un leu in ziua respectiva.

stand in cada m'am blocat cu samponul in mana amintindu'mi cum dupa toate de mai sus, rux mi'a zis ca prima data cand s'a spalat pe cap dupa ce s'a tuns periutza nu stia cat sampon sa'si toarne.

concluzie?
mda, m'am tuns..

miercuri, februarie 6

Fericire...fericire?...fericireeee??!!


fericit esti atunci cand exista un scop, nesemnificativ si stupid caruia sa te dedici in totalitate. fericit esti cand vezi ca azi e mai cald decat ieri. fericit esti cand stai de vorba cu prietena ta cea mai buna jumatate de ceas la telefon. fericit esti cand te intalnesti cu prietene vechi si beti ceai si te innebunesc cu tot felu de baieti despre care tu nu erai la curent. fericit esti cand papi o acadea imensa si citesti o carte plina de pasiune [si cartea si tu] care nu este in programa pentru bac.
fericit esti cand simti ca este cineva in viata ta, cand exista o speranta care se va aprinde, posibil intr'o zi.
fericirea izvoraste din absolut orice care este mai presus de nimic.
si cum eu de obicei nu fac nimic... apuc mai rar sa fiu fericita.
si azi, printre reprize de scandal familial, am evadat din banala mea camera, din banala mea existenta si m'am infruptat cu o jumatate de ciocotoff si cu o jumatate de gura de fericire.
Ce e aceea fericire, pana la urma? cand apare, cand dispare, ce trebuie sa'i faci ca sa se transforme din extaz intr'un sentiment bland care dainuie? acuma vorbesc despre fericire sau despre altceva?

joi, ianuarie 31

Astazi proful de romana a facut o observatie foarte curioasa.
A zis ca tinerii din ziua de azi spun de foarte multe ori 'vreau sa ma simt bine'. binenteles, s'a scuzat el, nu ar avea cum sa isi doreasca sa se simta rau, insa aceasta expresie e mult prea des folosita.
Oare de ce?
Probabul pentru ca 'tinerii din ziua de azi' sunt in primul si in primul rand extrem de artificiali. Si eu pot spune ca am avut o zi perfecta, chiar daca cel mai important lucru pe care l'am facut in cele 24 de ore a fost o baie fierbinte cu spuma.
Stiu ca citisem pe undeva ca trebuie ca in fiecare zi sa te trezesti cu un scop si sa te culci seara fericit daca ti'ai indeplinit sarcinile sau dezamagit daca n'ai reusit.
Noi ne culcam mereu foarte fericiti si ne trezim mereu foarte obositi, insa nu cu prea multe ambitii in fata.
Luni m'am trezit cu ambitia sa imi bag picioarele in ea de raceala si sa ma duc la scoala.
Marti m'am trezit cu ambitia sa imi scot media la filosofie. a fost o zi groaznica.
Miercuri m'am trezit... fara scop.
Joi...tot asa. Am de invatat doua pagini sa le zic maine la o prezentare.
nu o sa le invat. stiu asta.
mai degraba fac o baie :)

vineri, ianuarie 25

The price of happiness...and the tips

Fericirea suprema inseamna cunoasterea absoluta, pentru intelepti.
Fericirea suprema inseamna bucuriile trupesti, pentru cei mediocri.
Noi, cei de la mijloc ne zbatem intre cele doua poluri.
Sau cel putin asa ii place lui Suskind sa spuna.
Pana sa gasesc versiunea mea de fericire absoluta, ma multumesc cu niste nimicuri.
Si e a naibii de bine!

joi, ianuarie 24

Pe unde s'a pierdut scrisoarea?

Intotdeauna am crezut in similitudinea dintre unele opere literare scrise acum mai bine de un secol si situatii din viata noastra.
Insa mai rar am ramas asa uimita ca acum.
Scrisoarea pierduta a lui Caragiale se repeta.
Cu exceptia faptului ca nicio scrisoare nu este implicata in situatiune.
Si pentru ca la revolutie au murit oameni pentru libertatea de exprimare, lumea a inceput sa vorbeasca. Ei, care lume!
Lumea.. fiecare despre celalalt cu cealalta samd.
Dar, sa fiti sanatosi stimabililor, ca pana la urma ne impacam toti cu toti si ramanem fericiti impreuna!

luni, ianuarie 7

De la Dumnezeu, spre dreapta

Foarte rar mi-am pus probleme despre sensul general al existentei mele, sau al existentei vietii in general. Subiectul n-a constituit niciodata o provocare, pentru ca imi place sa iau lucrurile asa cum sunt si sa le traiesc si sa rad si sa plang si sa rad iarasi, fara sa ma intreb: dar oare unde o sa duca toate astea? Oare am vrun sens pe'acest pamant sau globul s-ar invarti lejer si fara mine?
Nup, nu m-am intrebat. Nu pentru ca nu cred ca as putea sa dezbat un pic subiectul, ci pentru ca nu mi s-a parut necesar sa imi pun aceasta problema.
Dar, pare'se ca sunt multi in jurul meu care se gandesc la lucrurile astea.

Eu ma gandesc fiind stimulata de Thomas Nagel si ale lui randuri din "Oare ce inseamna toate astea?". Acum ca am terminat cartea simt o nevoie nebuna sa vorbesc cu Nagel pe messenger.
Trebuie sa ii explic neaparat cateva aspecte pe care nu le-a tratat si niste lucruri pe care le-a enuntat in mod absolut eronat.
CUm sta treaba dupa el cu sensul vietii... nu exista. noi ne gasim sensul raportandu'ne la alti oameni, care isi gasesc sensul raportandu'se la noi. dar omenirea, nu are niciun scop precis.
B inenteles acestea sunt spuse excluzand ideea de Divinitate. Desi e destul de stupid [pare-se] sa consideri ca exista o fiinta suprema a carei sens este absurd sa il cauti.
Bun. Deci ne-am lamurit. Traim degeaba.
mmmm...n-are dreptate. eu creeed [din seria 'tata spunea..'] eu creeed ca eu, tu, oricare, ne nastem fara niciun scop. n-avem niciun sens. dar asta e un privilegiu, pentru ca ne putem gasi noi singurei scopul, care sa conteze pentru noi insine, nu pentru intregul sistem solar. si cred ca sa-ti gasesti propiul sens in viata te face de un milion de ori mai fericit, decat sa suferi zi si noapte, o viata intreaga, pentru faptul ca tu nu ai nicio importanta pentru cometa care se apropie acuma de Pamant, sau pentru satelitii naturali ai lui Saturn.

Si totusi...poate ca povestea din StarDust e reala. Noi ne uitam la stele, iar ele se uita inapoi, la noi. si-atunci...n-ar capata toate un sens?