joi, ianuarie 31

Astazi proful de romana a facut o observatie foarte curioasa.
A zis ca tinerii din ziua de azi spun de foarte multe ori 'vreau sa ma simt bine'. binenteles, s'a scuzat el, nu ar avea cum sa isi doreasca sa se simta rau, insa aceasta expresie e mult prea des folosita.
Oare de ce?
Probabul pentru ca 'tinerii din ziua de azi' sunt in primul si in primul rand extrem de artificiali. Si eu pot spune ca am avut o zi perfecta, chiar daca cel mai important lucru pe care l'am facut in cele 24 de ore a fost o baie fierbinte cu spuma.
Stiu ca citisem pe undeva ca trebuie ca in fiecare zi sa te trezesti cu un scop si sa te culci seara fericit daca ti'ai indeplinit sarcinile sau dezamagit daca n'ai reusit.
Noi ne culcam mereu foarte fericiti si ne trezim mereu foarte obositi, insa nu cu prea multe ambitii in fata.
Luni m'am trezit cu ambitia sa imi bag picioarele in ea de raceala si sa ma duc la scoala.
Marti m'am trezit cu ambitia sa imi scot media la filosofie. a fost o zi groaznica.
Miercuri m'am trezit... fara scop.
Joi...tot asa. Am de invatat doua pagini sa le zic maine la o prezentare.
nu o sa le invat. stiu asta.
mai degraba fac o baie :)

vineri, ianuarie 25

The price of happiness...and the tips

Fericirea suprema inseamna cunoasterea absoluta, pentru intelepti.
Fericirea suprema inseamna bucuriile trupesti, pentru cei mediocri.
Noi, cei de la mijloc ne zbatem intre cele doua poluri.
Sau cel putin asa ii place lui Suskind sa spuna.
Pana sa gasesc versiunea mea de fericire absoluta, ma multumesc cu niste nimicuri.
Si e a naibii de bine!

joi, ianuarie 24

Pe unde s'a pierdut scrisoarea?

Intotdeauna am crezut in similitudinea dintre unele opere literare scrise acum mai bine de un secol si situatii din viata noastra.
Insa mai rar am ramas asa uimita ca acum.
Scrisoarea pierduta a lui Caragiale se repeta.
Cu exceptia faptului ca nicio scrisoare nu este implicata in situatiune.
Si pentru ca la revolutie au murit oameni pentru libertatea de exprimare, lumea a inceput sa vorbeasca. Ei, care lume!
Lumea.. fiecare despre celalalt cu cealalta samd.
Dar, sa fiti sanatosi stimabililor, ca pana la urma ne impacam toti cu toti si ramanem fericiti impreuna!

luni, ianuarie 7

De la Dumnezeu, spre dreapta

Foarte rar mi-am pus probleme despre sensul general al existentei mele, sau al existentei vietii in general. Subiectul n-a constituit niciodata o provocare, pentru ca imi place sa iau lucrurile asa cum sunt si sa le traiesc si sa rad si sa plang si sa rad iarasi, fara sa ma intreb: dar oare unde o sa duca toate astea? Oare am vrun sens pe'acest pamant sau globul s-ar invarti lejer si fara mine?
Nup, nu m-am intrebat. Nu pentru ca nu cred ca as putea sa dezbat un pic subiectul, ci pentru ca nu mi s-a parut necesar sa imi pun aceasta problema.
Dar, pare'se ca sunt multi in jurul meu care se gandesc la lucrurile astea.

Eu ma gandesc fiind stimulata de Thomas Nagel si ale lui randuri din "Oare ce inseamna toate astea?". Acum ca am terminat cartea simt o nevoie nebuna sa vorbesc cu Nagel pe messenger.
Trebuie sa ii explic neaparat cateva aspecte pe care nu le-a tratat si niste lucruri pe care le-a enuntat in mod absolut eronat.
CUm sta treaba dupa el cu sensul vietii... nu exista. noi ne gasim sensul raportandu'ne la alti oameni, care isi gasesc sensul raportandu'se la noi. dar omenirea, nu are niciun scop precis.
B inenteles acestea sunt spuse excluzand ideea de Divinitate. Desi e destul de stupid [pare-se] sa consideri ca exista o fiinta suprema a carei sens este absurd sa il cauti.
Bun. Deci ne-am lamurit. Traim degeaba.
mmmm...n-are dreptate. eu creeed [din seria 'tata spunea..'] eu creeed ca eu, tu, oricare, ne nastem fara niciun scop. n-avem niciun sens. dar asta e un privilegiu, pentru ca ne putem gasi noi singurei scopul, care sa conteze pentru noi insine, nu pentru intregul sistem solar. si cred ca sa-ti gasesti propiul sens in viata te face de un milion de ori mai fericit, decat sa suferi zi si noapte, o viata intreaga, pentru faptul ca tu nu ai nicio importanta pentru cometa care se apropie acuma de Pamant, sau pentru satelitii naturali ai lui Saturn.

Si totusi...poate ca povestea din StarDust e reala. Noi ne uitam la stele, iar ele se uita inapoi, la noi. si-atunci...n-ar capata toate un sens?