luni, noiembrie 10

Prea mult zahar

O banala sticla de cola de jumate contine 10% din cantitatea necesara de calorii pt o zi.
Prajiturile de la cantina sunt bunicele.

In rest, nu prea mai gasesc lucruri zaharoase in viata mea. sau in mine.
frunzele cad, gagicile petrec, lumea socializeaza, iar eu, dupa Socrate si dupa multi altii, sunt un monstru. ca geniu n-oi fi.

daca sunt antisociala...de ce dumnezeu mi-e asa de dor de prietenele mele?

mi-e scarba de oameni si mi-e si mai scarba de femei. proaste si inculte si nesimtite. imi vine sa le arunc cutiile de fard pe care si le lasa pe pat la mine, pe geam , sa le culeaga din iarba urinata de caini. imi vine sa le tai firul la boxele din care rasuna manelele si rbd. imi vine sa le bag pe gat cojile de la semintele la care rod pana in zori. si imi vine ..habar n-am ce sa mai fac cu mormanele de peturi de bere de la mine din camera. as face disectie cu inima rece pe colegii de la unu. i-as lua pe rand si i-as diseca, pe viu, incet si adanc. si as turna sare, sau lamaie, care ustura mai tare. ca sa nu mai bage bere in burtile alea mari in fiecare seara si sa vina la mine si sa zbiere ca nu socializez cu minunatiile lor. I-as obliga sa citeasca urmuz si faulkner si sa asculte morcheeba si faithless neincetat. Si idei imi mai vin.

urasc lumea asta si nu am nici cel mai mic regret ca sunt absolut incapabila sa ma adaptez.
urasc mult zilele astea si nici macar o prajitura sau o cola sau o muzica draguta nu reuseste sa ma binedispuna prea tare.

munti de zahar si de ignoranta. niste capete mai seci decat discursul meu cand sunt sictirita, care sunt convinse ca ele iubesc, sunt bune si sincere, nu vor sa faca rau nimanui si peste toate astea, sunt fericite doamne, da! fericite! ca au cunoscut burto...pardon, baieti noi.

minunat!

[Edited on Tuesday November 4, 2008 - 03:41pm]

sâmbătă, noiembrie 1

Povesti din autobuzul 41b


In lipsa de calculator si in lipsa de prieteni adevarati, incep sa privesc cu mult obiectivism aglomerarea sociala din jurul meu. Sunt in clasa, sau in autobuzul 41b[arat] sau mananc o shaorma in copou, sau incerc sa dorm infofolindu-ma sub pilota mea rosie cu buline. In fiecare moment constient, analizez comportamentul celora din jurul meu. Sunt surprinsa de cate lucruri pot descoperi la niste persoane de care nu sunt in niciun fel atasata.
De exemplu, eram in autobuz care astepta la semafor la biblioteca. Pe banda cealalta era o tante intr-o masina care arata foarte contrastant. Pe de o parte era imbracata aproape ca o maicuta, cu batic in cap si bluza dintr-aia foarte conservatoare si pe de alta parte conducea o masina si manca o banana cat astepta la semafor. Adica era o persoana f ocupata care nu avea altcandva timp sa manance. Si oarecum emancipata, din moment ce conducea ea si nu barbatu-su. Interesant, zic eu.

Am vazut, tot din autobuz, o tipa cu pantaloni negri, lipiti pe picioarele perfecte si cu un pardesiu cambrat, scurt, rosu. Evident, ca sa fie femeia ideala nu mai lipsea decat sa fie blonda. Si binenteles ca era blonda. Pe langa faptul ca arata foarte hot, am mai observat asemanarea izbitoare dintre ea si o papusa. O papusa din plastic. O asemanare din aceeasi categorie m-a izbit in oglinda, dupa ce o colega a insistat sa ma machieze.
Nu inteleg de ce oamenii insista asa de tare sa se plasticizeze.

Intr-una din zilele aglomerate, era un baiat langa mine [in autobuz]. Stateam amandoi in picioare, atarnati de cate o bara. Avea ochi mari si albastri. Izbitor de albastri. Dar ce m-a socat erau trasaturile fetei, atat de bine conturate, incat unui desenator profesionist i-ar fi foarte usor sa ii faca portretul, numai din cateva schite. Cred ca tipul a zis ca oi fi vreo nebuna ca am stat mult si am meditat pe marginea trasaturilor lui [holbandu-ma la el, probabil..:))].

Oamenilor le este teama sa se expuna. Autobuzul este un mediu foarte periculos din acest punct de vedere, pentru ca ii pune pe oameni sa stea foarte aproape unii de altii si nu de putine ori sunt nevoiti chiar sa vorbeasca intre ei [ "merge in Copou, nu?" "nu, merge in Pacurari 40-ul" "futui, iar am luat autobuzul gresit!" ]. Din fericire pt ei, expunerea nu dureaza mai mult de 30-40 de minute.

Unii oameni se plasticizeaza. Se machiaza, isi pun fiare in urechi si abordeaza un stil in care sigur sa arate cat mai cool posibil. Si toti seamana intr-un fel intre ei. Si imi place de oamenii astia, pentru ca , in general, arata foarte bine [like some rock-stars].

Pe de alta parte, sunt oameni care raman umani. Care iti zambesc fara motiv, care poarta acelasi tricou, nu incearca sa impresioneze prin nimic si sunt dispusi oricand sa te imbratiseze.

Stau acuma si ma gandesc... eu unde ma incadrez?

ps: o poveste laterala, dar tot legata de firea umana. si de blonde. este o tipa la comunicare cu mine care arata foarte hot, e blonda si poarta multe accesorii [orice asemanare cu vrun personaj falticenean este simpla coincidenta]. e plina de sine si zambeste ostentativ, chiar si cand merge pe strada, numai asa, ca sa arate la toata lumea ca e constienta ca-i frumoasa.
Si cred ca am invidiat-o pentru o clipa, pentru increderea in sine, mai mult decat pt culoarea parului. Si am mai invidiat-o cand am aflat ca are un nume deosebit, si nu unul banal, ca al meu.
S-a intamplat la o sedinta AIESEC sa stea in fata mea. Si-a deschis clapita la telefon si am vazut [fara sa ma uit intentionat :D] poza unui tip dintr-ala cu burta mare si mustata ca wallpaper. Si in momentul ala am incetat s-o mai invidiez.