vineri, aprilie 2

Afara e soare. Si asta ar trebui sa fie indeajuns

Am ajuns ieri in minunatul Falticeni si primul lucru remarcabil care mi s-a intamplat a fost sa ma muste un cutu rau si afurisit. Nu m-am dus la spital, nu mi-am facut anti tetanos[daca asa se scrie], ca nu era asa de grav [oricat de nervos parea el..]. Dar mi-a dat o stare de tremurat, de frica fata de tot din jurul meu, pe care a trebuit sa o duc dupa mine toata ziua.

Mare parte din zi am stat cu mama in bucatarie, facand cozonaci si pasti. Ceea ce e fost ok, pt ca nu aveam de ce sa-mi fie frica.
Dar spre seara, cand a trebuit sa 'ies in lume', a fost blestematia lumii. N-am fost in stare sa fac nimic. Si poate era de la oboseala, poate chiar nu mai stiu deloc sa conduc masina si de asta mi-era asa frica, se poate sa fi fost alte 20 de cauze in spatele incapacitatii mele complete[dpdv social, tehnic etc.], dar eu una cred ca era de la muscatura. Din cauza ei am avut ieri o zi execrabila.

Ei, dar azi e altceva decat ieri. M-a trezit telefonul fix la 8.25: un nene vroia sa ne transmita sarbatori fericite. La ora aia??? What was he thinking?? Ei, e soare afara, Guerilla canta, sifonierul ma asteapta sa-l fac curat, somnul a trecut...si cam atat.

La treaba cu noi!
Muscatura nu mai are efect si azi. Mi-a ajuns ieri.