marți, mai 25

Nerdy anger

European CV is the most complicated thing I have ever met. If you have more than one thing to saz about your experience or education is purely imposible to just copy and paste the left cells. I am going crazy and I have decided to just let it this way.

But..
Why did they implement this type of CV, that should be easier used by everyone (because you have a lot of helping information on the site, so it's more like filling in an application form, then composing something...), but there are some biiig issues when the information on the site says: just copy and paste and...no, that doesn't work.

Cannot believe a thing that should be so simple is almost impossible to fill in.
Arghhh.

luni, mai 17

I so love BCU sometimes! Au 10 [zeceeee!!!] exemplare dintr-o carte, dar nici pe niciunul nu vor sa-l dea acasa. Cine stie ce fac studentii cu cartile noastre, poate le mananca!
ps: cartea e din 2002, sa nu va ganditi ca o fi de prin 1940 si e in stare de maxima degradare...

sâmbătă, mai 15

OMV? Nu, nu e indeajuns

Si-am ajuns acasa...
Si sa vad ca Petromul de la marginea orasului s-a transformat peste noapte in OMV.
Dar ce, nu stiai ca Petromul a fost cumparat de OMV? Ba da, stiam, stiam.
Dar e neaparat nevoie sa transforme toate benzinariile Petrom in OMV, acum? De ce?

Nu m-am documentat, asa ca doar banuiesc.
Ma gandesc ca le-ar fi mai usor sa manuiasca [ca sa nu zic manageruiasca] un singur brand, decat doua si l-au ales pe cel cunoscut si promovat la nivel multinational.
Sincer, eu sunt intr-o dilema f mare pt ca refuz sa alimentez de la OMV. Mi se pare NASPA. Si nu ca benzina, ci ca brand. Petrom saracu a avut un PR bun in spate de l-a implicat in asa multe campanii de reposnsabilitate sociala, incat mi-e f drag. Si cred ca nu numai mie. Cred ca multa lume a observat grija manifestata prin multe campanii si spoturi de catre Petrom.

Si mai imi mi-e drag Petromul pentru ca e brand romanesc. Acum va trebui sa ma duc pana la Suceava la Rompetrol, ca sa raman fidela brandurilor romanesti. Of.

Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate.
Ia sa vad eu cand o sa ajunga OMVul sa aiba macar un slogan la fel de bun.

vineri, mai 14

Invat. Dar se pare ca nu e indeajuns :)

Ma duc iar acasa. Imi iau doar ghiozdanul cu galbenel in spinare si plecam toti trei acasa [eu, galbenel, octav].
Pentru acest minunat weekend vreau sa: citesc vreo 5 carti, scriu vreo 15 pagini, termin proiectul.
Si invat pt publicite.

O sa ma distrez.
Dar macar acasa am linistea sufleteasca. Si cine n-a stat in viata lui la camin, habar nu are ce-i aia.

Ma duc acasa.
Pa.

joi, mai 13

Scriu. Si asta ar trebui sa fie indeajuns

In aceasta minunata seara de 12 mai, fac ce trebuia sa fac de multa vreme. Revin la scris. De ce? Pentru ca tin prea mult in mine. Sau poate pentru ca nu am timp sa spun cuiva mereu, continuu ce simt, ce gandesc, ce observ, ce ma face sa vibrez. O rochie, un zambet, o fata frumoasa de pe strada, un baiat roacar, o bunicuta din parc, doi copiii galagiosi, un fluture, o musca, o floare, un smoc de iarba proaspata, un iz de gogosi calde, parfumul unei doamne elegante.

Ador strada. Ador ce se petrece cand ies din celula mea, de la etajul trei, din blocul de celule in care locuiesc. Un amalgam de stimuli de toate felurile. Un amalgam de oameni de toate formele, zambitori si incruntati. Oare la ce se gandesc ei? Mi se intampla sa mai zambesc din senin, mergand pe strada. Si cel mai adesea le zambesc altora.

Copii sunt cei mai receptivi. Ei imi zambesc de cele mai multe ori inapoi. Dar se mai intampla sa imi zambeasca si altii, mai in...etate. E un fel de joc de...’’ma bucur ca sunt aici, ca traiesc, ca pentru o clipa ajung sa te cunosc, cand trec asa, grabita pe langa tine’’ si daca celalalt ma priveste lung sau imi zambeste inapoi, inseamna ca imi raspunde: „da, si eu ma bucur sa te cunosc din mers. E frumoasa ziua de azi, merita traita”. Si acea simpla privire, un zambet abia zarit, care leaga un mesaj intre mine si necunoscut, ma fac sa imi continui fuga prin viata, sa imi fac singura ziua mai buna, sa imi impun fericirea mai presus de orice, pentru ca se merita.

Cu o forta de optimism cu mult peste limitele normalului, incep din nou sa scriu. La fel de personal, poetic, siropos, uneori, dar mereu cu multe multe sentimente. Emotii si tresariri amestecate printre cuvinte.

Mi-am dorit mult sa scriu un blog despre pr si problemele de comunicare de criza din tara noastra. Sau despre publicitate. Sau despre orice alt domeniu pasionant. Dar nu mi-a iesit. Sunt atat de multi oameni capabili sa vorbeasca, sa dezbata, sa discute, sa analizeze, iar eu inca nu ma consider o specialista in mai nimic... mai putin experimentarea zilnica a vietii simple si optimiste. Asa ca, nu pot, deocamdata sa scriu prea mult despre altceva....

Dar cine stie, poate intr-o zi...