vineri, iunie 24

Th!nk

AIESEC Iasi is organizing an event that is meant to create a connection between students from Iasi and personalities who can become role models for them. This event is called Think and has as main purpose presenting the relevance of volunteering in the context of personal development. Think is an initiative is integrated in the Summer Recruitment campaign. It will take place on Friday, the 24th of June, at Moldova Mall, Red Cinema Room, 6th floor.

This event, Think, will host four speakers from Iasi:

  • Marius Ursache- Chief Creative Officer at Grapefruit.
  • Alecandrina Dinga- Expert in European Founds and the co-founder of Community Foundation.
  • Severin Zanzianu- Founder of Premian, Training and Business Consulting Company
  • Ciprian Ionescu- Founder of September Media, Advertising Agency.

Chair at this event is Paul Stanciu, former AIESEC member.

Think is made in order for the youngsters to establish contact with the concept of volunteering and it’s importance in our society.

The general truth is that extracurricular activities really bring a pozitive change in one’s perception upon the day to day activities and, on the other hand, personal development.

AIESEC encoureges participation, diversity, multiculturalism. Therefore, during this summer the students have the opportunity to practice volunteering abroad. In order to do that, they have to apply for the Summer Recruitment.


If you want to find out more visit the website: www.aieseciasi.ro .

duminică, iunie 12

Omul liber din fiecare dintre noi

Zilele trecute am facut un proiect pentru cursul de Comunicare Politica, pe cel mai frumos subiect pe care l-as fi putut gasi. Cu siguranta ca, in alte conditii, in care n-as fi suferit de virusul stres de licenta(e un virus, va asigur), cum si virusul mi-e lene de mor e tot un virus, as fi avut timp sa ma documentez mult mai bine si as fi realizat ceva mult mai valoros. Dar, cu atatea pe cap (mai mult lene decat stres, de cele mai multe ori), am citit si am cercetat ceva mai putin.

Scopul proiectului era sa realizam o campanie electorala pentru un partid. Partidul nostru nu exista, inca, in Romania. Partidul Libertarian Roman. In primul rand, nu exista pentru ca romanii nu sunt pregatiti pentru asa ceva. Noi avem inca multe probleme de rezolvat, in primul rand probleme reale, si pe urma, probleme de preconceptii si atitudini. Dintre care, cele din a doua categorie nu pot fi rezolvate fara ca primele sa nu mai existe.

Teoriile libertatii sunt un subiect atat de interesant, incat m-am pierdut de multe ori lecturand articolele de pe mises.ro. Un loc foarte bun de inceput o cercetare si un loc foarte bun pentru a afla ca o societate, ca intreg, poate functiona si altfel decat asa cum majoritatea societatilor contemporane sunt structurate.

Cum ar fi o tara fara Stat? Un haos. Cu siguranta. Dar o tara cu un Stat minimal? Un Stat care sa nu decida pentru "cetateni", sa nu le coordoneze vietile deloc, ci sa se ocupe de doua-trei probleme fundamentale: apararea propietatii private si apararea individului.

O economie libera, cu foarte putine taxe. Fara propietati publice. Legislatie mai mult decat aerisita. Tribunale si scoli private. O lume atat de indepartata de ceea ce traim in fiecare zi, incat nu prea o putem intelege, decat daca ne chinuim sa construim o perspectiva cat mai ampla a acestei noi societati.

Cel mai mult mi-a placut sa citesc despre Partidul Libertarian din US, care chiar exista, si este al treilea partid din US. Ceea ce nu conteaza foarte mult, luand-le in considerare pe primele doua. Totusi, avem multe de invatat de la libertarienii americani. Pentru ca ei sunt niste oameni care tin mult la libertatea lor. SI noi, romanii, suntem un pic cam blazati la acest capitol. Ne place mult sa decida altcineva pentru noi, fie ca decizia ne convine sau nu. Preferam sa lasam toata puterea Statului. Si culmea, cand are loc o nedreptate, tot la Stat apelam sa ne dea inapoi ceea ce i-am permis sa ne ia. I-am permis, dandu-i toata puterea de decizie asupra vietilor noastre.

Revenind la americani, acestia au avut pentru multa vreme sloganul There ain't such a thing as a free lunch. O fraza pe baza careia se merita sa te opresti din toate si sa stai sa meditezi un pic.
Milton Friedman descrie mitul pranzului gratuit ca fiind cea mai grava boala a societatilor de astazi. Fiecare crede ca poate lua ceva a statului, fara ca nimeni sa plateasca pentru asta. Defapt fiecare dintre noi platim de zece ori mai mult decat ar trebui, pentru niste servicii care, iluzoriu sunt gratuite.

Ne complacem atat de mult cu problemele din jurul nostru, incat rar ne punem intrebari precum: la ce foloseste totusi aceasta taxa? de ce trebuie sa-mi platesc asigurarea obligatorie auto, sau de sanatate? Multe, multe de ce-uri, care oricum raman fara vreun raspuns.

Statul este construit, la nivel teoretic cel putin, pentru a lua decizii in beneficiul majoritatii populatiei unei tari. Asadar, daca majoritatea oamenilor considera ca drogurile sunt ceva foarte rau, atunci vine imediat o lege care sa le interzica. La fel cu avortul sau cu prostitutia. Acestea sunt cele mai controversate exemple, dar stim cu totii ca majoritatea populatiei decide pentru toti. Daca suntem cu totii de acord cu acest lucru, eu imi pun doua intrebari: si cei mai putini, care au alte dorinte sau nevoi, de ce ei nu au voie sa faca ce vor, atat timp cat nu ii deranjeaza pe cei din jur? De exemplu, daca nu vreau sa-mi platesc asigurarea auto obligatorie, cu ce afectez eu pe cei din jur? Daca voi intra intr-un camion, imi voi asuma faptul si voi plati cat am de platit conform legii. De ce treeeebuie sa fac asta dinainte?

A doua intrebare este mai subiectiva. La nivel de Romania. Cate din legile date zilele astea sunt facute pentru beneficiile celor mai multi? Nu ma pricep la lucrurile astea foarte bine, asa ca as intra pe un domeniu pe care multi m-ar lua peste picior foarte usor. Ceea ce stiu este ca cei de la conducerea tarii, cati or fi ei, au si ei afaceri, si grupuri de influenta, care au nevoie de o anumita lege pentru a nu mai plati taxe la intrarea in tara a materiei prime, sau pentru a face alte lucruri, dar care nu-i avantajeaza decat pe ei.

Si in conditiile astea, in care majoritatea ramane nemultumita si infometata, ce sens mai are statul, asa cum il stim si il acceptam si il adoram chiar, astazi? Nu prea isi mai gaseste deloc sensul. Si de aceea, iata ca, avand Stat si legislatie si multe multe muuuulte agentii nationale si institutii si consilii, totusi traim intr-un Haos Total.

Si acum urmeaza partea mea preferata.
Ce mult mi-ar fi placut sa fi fost acum la Street Delivery. Pentru ca este un manifest mic si plin de dorinta de libertate. Libertate asupra unei strazi, libertate de exprimare, libertate in arta, in cultura, in orice directie ti-o doresti, atat timp cat sa incapa pe una dintre cele mai frumoase strazi ale Bucurestiului, Artur Verona.

Am avut bucuria sa stau de vorba cu Codin Oraseanu, unul dintre cei care a pus bazele acestui manifest, anul trecut, la CNSC. Si mi-a placut sa aflu ca in spatele unui "festival" exista un proiect urbanistic, aprobat chiar de Primaria Capitalei. Dar cum puterea nu sta in mana oamenilor, ci in mana Statului, nimic nu se misca in vederea materializarii lui. Pana sa vedem Gradina Icoanei legata de o alee pietonala de Parcul Cismigiu, ne ramane sa ne bucuram (vorbesc de parca as fi acolo, pentru ca mi-ar fi placut mult mult de tot sa fiu) 3 zile pe an de o strada numai pentru pietoni.

O mana de oameni au venit cu un proiect urbanistic, greu de dus la indeplinire. Totusi, prin ceea ce fac ei, in fiecare an, schimba multe si ne dau o lectie frumoasa despre libertate. Libertatea de negot, libertatea de a merge pe mijlocul strazii si de a merge pe trotuar fara sa inconjori toate masinile parcate aiurea. Libertatea de a te bucura de un oras frumos.

De asta, chiar as fi vrut astazi sa fi fost la Street Delivery.

vineri, iunie 10

sClipiri

Revin cu o alta poveste preluata de la Malcolm, dragul de el.

Daca zilele trecute scriam despre Teoria ferestrelor sparte, luata din The tipping point, astazi am citit ceva foarte interesant intr-o alta carte de-a lui, (S)clipirea.

Se face ca in cadrul unei universitati din US (Uni of Washington), un profesor a realizat un experiment cel putin interesant pe mai mult de 300 de cupluri casatorite.

Un cuplu este asezat intr-o camera, avand senzori legati la maini, pentru a le determina pulsul, temperatura la nivelul pielii si nivelul de transpiratie. Sub scaune, sunt senzori de miscare, pentru a determina cat de mult se misca si sunt supravegheati de camere de luat vederi. Li se cere sa discute un sfert de ora despre o problema pe care o au in momentul respectiv.
Apoi, fiecare secunda este analizata si la sfarsit, se poate "determina" daca cei doi sunt compatibili sau nu. Ba mai mult, chiar se poate prezice in cat timp acestia vor divorta. Suna bizar, sa poti determina stiintific gradul de compatibilitate dintre doi oameni si cu toate astea, acest profesor a avut dreptate in 90% din cazuri.

Exista mai multi indici, dintre care dispretul pare sa fie cel mai important. Daca in timpul unei certe, unul dintre parteneri da pana si cel mai mic semn ca l-ar dispretui pe celalalt, atunci este evident ca lucrurile nu merg in directia potrivita. Profesorul mai spune de asemenea ca, daca lucrurile au luat-o pe un drum descendent, cel mai probabil acestea vor continua astfel.

Ceea ce analizeaza el defapt ar fi energia pozitiva si energia negativa dintr-o relatie. El spune ca, pentru o relatie sa aiba viitor, raportul dintre energia pozitiva si cea negativa trebuie sa fie de 5 la 1. Si a reusit chiar sa le masoare si sa dea note fiecarui cuplu.

Colega sa de experiment a dus cercetarile mai departe si a demonstrat ca dupa doar 3 minute de urmarit doua persoane care se cearta, poti determina deja toate acestea. Fiecare om are un stil personal de a relationa si reactiona in fata altuia, astfel incat se formeaza niste patternuri, usor de urmarit si de detectat dupa un anumit nivel de experienta.

Concluzia autorului legata de acest experiment coincide cu alte lucruri citite zilele astea prin alte carti. Si anume ca instinctiv, noi cunoastem anumite lucruri, raportandu-le la experienta acumulata pana in prezent. Totusi, pentru ca nu actionam doar pe baza de instinct, ci analizam, ne lasam influentati de anumiti stimuli externi care nu au relevanta, consideram ca decizia corecta este exact opusul a ceea ce noi stim deja ca este bine. Si astfel, luam decizii gresite. Pentru ca le-am analizat prea indelung.

Sunt lucruri pe care probabil toata lumea le-a mai auzit undeva, dar acuma avem cercetari care sa demonstreze ca sunt adevarate si nu ne mai putem feri de ele. Dar odata cu aceasta demonstratie a unui lucru pe care toti il intuiam deja, incepi sa intelegi ca o gramada de vorbe "din popor" sunt mai mult decat niste superstitii: "I have a bad feeling about it", "Love at first sight", "S-au inteles dintr-o privire", "Impresie la prima vedere".

Ei bine, cercetatorii ne dau voie acum sa ne incredem in instincte. Informatia primita in primele minute ale unei conversatii este mai valoroasa decat toti anii pe care i-ai putea petrece langa persoana respectiva. Interesant, nu?

miercuri, iunie 8

Teoria ferestrelor sparte

Sa zicem ca in fiecare zi treci pe jos pe o anumita strada. La un moment dat, observi un geam spart. E neobisnuit, dar mergi mai departe. A doua zi nimeni nu l-a inlocuit. A treia zi la fel. Peste o luna, geamul ramane acolo, spart. E de asteptat ca, in curand cineva sa intre in casa probabil parasita si, de ce nu, sa mai sparga inca un geam.

Metroul din New York inregistra mari pierderi din cauza ca multe persoane nu plateau bilet. Mai mult, acestea comiteau tot felul de infractiuni, chiar si crime, in trenul newyorkez, asa ca acesta devenise un mijloc de transport nesigur pentru cetateni. Un timp, politia se ocupa mai ales de infractiunile majore, dar asta nu parea sa fie solutia, intrucat rata criminalitatii era in crestere. Ei considerau ca nu puteau sa aresteze oamenii care mergeau ilegal, intrucat un bilet de metrou costa 1,27 de dolari, suma nesemnificativa, in raport cu timpul care lua pentru a aresta pe cineva, a-l duce la sectie si a-i lua datele.

Dar, la un moment dat, un om "luminat" a fost angajat pentru a se ocupa cu securitatea in metrou, intrucat situatia devenise critica. El a aplicat teoria ferestrelor sparte si a demarat actiuni de oprire a infractiunilor minore. A transformat cateva dubite in sectii de politie ambulante si le-a plasat in apropierea statiilor de metrou. Politistii, imbracati in civil, urmareau intrarea si ii arestau imediat pe cei care treceau ilegal. In curand, s-a observat ca unul din 10 avea o arma la el, iar unul din 25 avea deja cazier pentru alte infractiuni. Devenise un joc interesant pentru politisti, sa-i gaseasca pe cei cu cat mai multe faradelegi in trecut.

Oamenii au inceput sa inteleaga cum merg lucrurile, asa ca isi lasau armele acasa si au inceput sa isi cumpere bilet. Neavand arme la ei, evident ca si crimele de orice fel erau si ele in scadere in metrouri. Daca politia s-ar fi ocupat doar de infractiunile mari, cu siguranta ca ar fi fost mult mai greu sa ii gaseasca pe cei vinovati, sa ii aresteze si oricum, in orice clipa, un individ care comisese doar furturi minore pana atunci, intr-un mediu in care stia ca cel mai probabil nu va pati nimic, prindea curaj sa treaca si la fapte mai grave.

Dar un mediu in care stii ca cel mai posibil vei gasi doi politisti la intrare sau iesire nu mai parea sa fie prielnic pentru asemenea lucruri.

Acest principiu a fost dus mai departe, prin curatarea metrourilor de grafitti, un alt "geam spart" care invita la producerea de acte si mai grave. Urmatorul om pus in aceeasi functie a decis vopsirea sau spalarea metrourilor de fiecare data cand acestea ajungeau la un capat de linie.

Erau pusti care se chinuiau trei nopti la rand sa faca un grafitti, in trei randuri. Ei ii lasau, pentru ca in urmatoarea dimineata sa le strice toata opera. Cu metrouri curate, tot orasul arata mai bine, iar artistii se descurajau, incetul cu incetul sa isi mai manifeste talentele pe trenuri, tocmai pentru ca toata munca lor se ducea pe apa sambetei in urmatoarea dimineata.

Dupa 12 ani de asemenea demersuri, criminalitatea in New York a cunoscut o scadere brusca. Atinsese the tipping point. :)

Si prin povestea asta, putem intelege multe. Lucruri marunte, precum faptul ca cersetorii sunt lasati sa umble pe strazi si sa agaseze oameni la tot pasul sunt ca si cum le-ai spune: e ok sa faci asta. Si in curand cersetorii se vor transforma in hoti si criminali.

In acelasi timp, putem intelege ca o serie de lucruri marunte pot schimba lumea. Asa ca, nimic din ceea ce facem nu ramane fara efect. Poate nu are the butterfly effect, dar totusi schimba ceva.

Si o serie de lucruri marunte, dar pe care le vom repeta zi de zi de zi poate vor transforma tara asta intr-un loc mai bun, un loc in care iti tihneste sa-ti bei cafeaua la Balena, iti tihneste sa mananci o ciocolata in statia de autobuz fara sa ti-o smulga cineva din mana, iti tihneste sa-ti plimbi cainele pe Kiseleff, fara sa fii batut de un necunoscut, fara niciun motiv.

Totul porneste de la lucruri marunte.