Metroul din New York inregistra mari pierderi din cauza ca multe persoane nu plateau bilet. Mai mult, acestea comiteau tot felul de infractiuni, chiar si crime, in trenul newyorkez, asa ca acesta devenise un mijloc de transport nesigur pentru cetateni. Un timp, politia se ocupa mai ales de infractiunile majore, dar asta nu parea sa fie solutia, intrucat rata criminalitatii era in crestere. Ei considerau ca nu puteau sa aresteze oamenii care mergeau ilegal, intrucat un bilet de metrou costa 1,27 de dolari, suma nesemnificativa, in raport cu timpul care lua pentru a aresta pe cineva, a-l duce la sectie si a-i lua datele.
Dar, la un moment dat, un om "luminat" a fost angajat pentru a se ocupa cu securitatea in metrou, intrucat situatia devenise critica. El a aplicat teoria ferestrelor sparte si a demarat actiuni de oprire a infractiunilor minore. A transformat cateva dubite in sectii de politie ambulante si le-a plasat in apropierea statiilor de metrou. Politistii, imbracati in civil, urmareau intrarea si ii arestau imediat pe cei care treceau ilegal. In curand, s-a observat ca unul din 10 avea o arma la el, iar unul din 25 avea deja cazier pentru alte infractiuni. Devenise un joc interesant pentru politisti, sa-i gaseasca pe cei cu cat mai multe faradelegi in trecut.
Oamenii au inceput sa inteleaga cum merg lucrurile, asa ca isi lasau armele acasa si au inceput sa isi cumpere bilet. Neavand arme la ei, evident ca si crimele de orice fel erau si ele in scadere in metrouri. Daca politia s-ar fi ocupat doar de infractiunile mari, cu siguranta ca ar fi fost mult mai greu sa ii gaseasca pe cei vinovati, sa ii aresteze si oricum, in orice clipa, un individ care comisese doar furturi minore pana atunci, intr-un mediu in care stia ca cel mai probabil nu va pati nimic, prindea curaj sa treaca si la fapte mai grave.
Dar un mediu in care stii ca cel mai posibil vei gasi doi politisti la intrare sau iesire nu mai parea sa fie prielnic pentru asemenea lucruri.
Acest principiu a fost dus mai departe, prin curatarea metrourilor de grafitti, un alt "geam spart" care invita la producerea de acte si mai grave. Urmatorul om pus in aceeasi functie a decis vopsirea sau spalarea metrourilor de fiecare data cand acestea ajungeau la un capat de linie.
Erau pusti care se chinuiau trei nopti la rand sa faca un grafitti, in trei randuri. Ei ii lasau, pentru ca in urmatoarea dimineata sa le strice toata opera. Cu metrouri curate, tot orasul arata mai bine, iar artistii se descurajau, incetul cu incetul sa isi mai manifeste talentele pe trenuri, tocmai pentru ca toata munca lor se ducea pe apa sambetei in urmatoarea dimineata.
Dupa 12 ani de asemenea demersuri, criminalitatea in New York a cunoscut o scadere brusca. Atinsese the tipping point. :)
Si prin povestea asta, putem intelege multe. Lucruri marunte, precum faptul ca cersetorii sunt lasati sa umble pe strazi si sa agaseze oameni la tot pasul sunt ca si cum le-ai spune: e ok sa faci asta. Si in curand cersetorii se vor transforma in hoti si criminali.
In acelasi timp, putem intelege ca o serie de lucruri marunte pot schimba lumea. Asa ca, nimic din ceea ce facem nu ramane fara efect. Poate nu are the butterfly effect, dar totusi schimba ceva.
Si o serie de lucruri marunte, dar pe care le vom repeta zi de zi de zi poate vor transforma tara asta intr-un loc mai bun, un loc in care iti tihneste sa-ti bei cafeaua la Balena, iti tihneste sa mananci o ciocolata in statia de autobuz fara sa ti-o smulga cineva din mana, iti tihneste sa-ti plimbi cainele pe Kiseleff, fara sa fii batut de un necunoscut, fara niciun motiv.
Totul porneste de la lucruri marunte.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu