duminică, octombrie 30

11even in Iasi

Nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc mai multi speakeri confirmati in Iasi decat in Bucuresti
Am avut deja aceasta dezbatere, ca evenimentul din Bucuresti se va suprapune cu multe altele si de aceea va fi dificil sa-si atraga participanti. Totusi, eu cred ca speakerii fac diferenta. Si de aceea, sa ma arunc sa mai fac propuneri? Da, ma arunc.

Astazi, pentru dulcele targ al Iesilor.

Cu 10 speakeri dintre care stiu sigur ca 3 sunt de exceptie (domnul Grumazescu sigur nu va reusi sa vorbeasca doar 11 minute, dar asta si pentru ca il veti implora sa zica mai multe, Elena Racu are de zis o poveste originala cu Papergirl, iar Vali Tatar a facut lucruri frumoase la viata lui ca sa aiba de zis ceva bun), alegerea celui de-al 11-lea va fi, intr-adevar, dificila. 

Persoana la care m-am gandit este Dan Lungu- un scriitor destept si conferentiar la catedra de sociologie de la UAIC. As vrea sa il ascult vorbind despre viata de scriitor. Si cea de profesor. Si despre viitorul culturii intr-un centru precum Iasul. 

Centrul Cultural Francez a iesit mult in evidenta in toti anii pe care mi i-am petrecut in Iasi. Si asta prin dorinta continua de a dezvolta si a investi in cultura, de multe ori fara un return on investment imediat. Fie ca e vorba de Fotomaraton, de CafeKultur, de piese de teatru sau de alte manifestari culturale, casa CCF din Copou a devenit un centru de cultura, pe care il respectam si in care pasim cu respect si sfiala. Dar cu mult drag :) Si exista mai multe persoane care ar vorbi tare bine si frumos despre implicarea in viata culturala, despre dorinta de a investi in cultura si despre increderea pe care o acorda elevilor si studentilor ieseni. 

Ca sa continui pe aceeasi nota culturala (nota care mi-a indulcit si mi-a conturat viata de-a lungul delor trei ani de facultate..), trebuie sa nu-i uit pe cei de la Teatrul Ludic. Sunt o gasca de tineri, pasionati de teatru (si nu numai pasionati, ca si joaca foarte bine), coordonati de un profesor intelept. Au o camaruta mica la ultimul etaj de la CCS si, din nou, n-ai fost student in Iasi daca n-ai mers sa vezi macar una din piesele lor. Pentru ca sunt frumosi, tineri, talentati si foarte implicati. As vrea sa il ascult pe domnul profesor, pe cel care le alege piesele si le spune pe ici si colo cum sa interpreteze, sa ne impartaseasca din pasiunea lui de a face din teatru viata lui. :)

Imi cer scuze de lipsa de precizie in recomandarile de astazi. Dar Iasul este mic si toata lumea se stie cu toata lumea, asa ca nu va fi deloc greu sa intelegeti la cine ma refer.

Revin zilele viitoare cu 11even Bucuresti. La care chiar vreau sa si particip!!
Pentru a face si onorurile de rigoare, Blogal Initiative m-a invitat sa propun speakeri pentru 11even si eu abia astept sa aflu daca voi castiga o invitatie din partea organizatorilor :) 

sâmbătă, octombrie 29

11even in Suceava

Traim cu totii in capsule izolate, captusite de spatiul in care lucram, cel in care invatam (daca mai avem de mers la scoala), capsula mobila care ne transporta acasa si cel din urma, spatiul in care dormim. Sunt atat de bine captusite aceste spatii, ca oricat de flexibil ai fi, oricat de mult socializezi, te trezesti ca te imvarti in aceleasi cercuri, intalnesti aceeasi lume peste tot, porti, de multe ori, cam aceleasi conversatii.

Uneori insa, vrei sa evadezi din rutina cotidiana. Si modalitatea prin care incerc eu sa fac asta e sa ma conectez la evenimente (si prin ele la oameni) care au o acoperire mai vasta decat cercul meu de cunostinte. Si tocmai de asta scriu si eu despre 11even, venit pe mail din partea Blogal Initiative.

Ar trebui in randurile astea sa propun niste persoane interesante, care si-ar spune frumos povestea la unul dintre cele 11 evenimente care vor avea loc in toata tara. Si imi vin niste nume in minte. Problema e ca, experienta mea se divide in 3 orase (unul mai minunat ca altul) si de aceea, voi gasi niste propuneri pentru toate trei: Suceava, Iasi si Bucuresti.

Traind o viata in Falticeni, am ajuns sa cunosc sau sa aud povesti de multe persoane din judetul meu, respectiv Suceava. Daca as fi acolo, mi-as dori sa il ascult pe Bogdan Baciu. Pe langa faptul ca e con-orasean cu mine, Bogdan a fost reprezentantul ONU al Romaniei si a avut el o experienta foarte faina in New York. Nu stiu prea multe, dar stiu ca e un baiat de 18 ani care se implica in tot ce poate si cred ca viitorul suna bine de tot pentru el. Are energia si ambitia sa schimbe ceva in jur si cred ca va avea ce sa povesteasca frumos despre tot ce a trait in ultimii doi-trei ani, de cand se agita sa faca lucruri.

Urmatoarea persoana pe care as fi nominalizat-o ar fi fost presedintele AIESEC Suceava, dar intre timp am observat ca ea coordoneaza evenimentul, asa ca nu stiu cat de mult si-ar putea lua timp pentru asta. In schimb, cred cu siguranta ca cineva din AIESEC Suceava ar trebui sa vorbeasca. Este un local la inceputurile lui, i-am urmarit cum cresc si au reusit sa faca niste editii de GROW destul de remarcabile. Ar trebui sa vorbeasca despre cum se vede viitorul sa fii un student intr-un oras mai mic si mai indepartat de capitala, cum vad ei dezvoltarea Sucevei (care a luat un mare avant in ultimii ani) si cum vor ei sa schimbe lucrurile. Prin AIESEC si inafara lui.

Tot pentru Suceava, cred ca ar trebui sa fie acolo o persoana mai indepartata de interesele mele imediate, dar pe care, din umbra, o apreciez foarte mult. Cantareata de muzica populara Sofia Vicoveanca. De ce? Pentru ca, in ciuda succesului pe care l-a cunoscut, a ramas o persoana minunata, modesta si puternic atasata de locurile natale. As vrea din tot sufletul sa o ascult pentru 11 minute, nu cum canta, ci cum vede ea viata, ce s-a schimbat si ce se poate schimba in continuare in orasul unde locuieste si care ii este casa de atatia ani.

Nu pretind ca sunt persoanele cele mai relevante, dar in viziunea mea de Falticeneanca, cu multe legaturi in Suceava, ii consider niste oameni interesanti si care ar trebui sa vorbeasca si sa-si impartaseasca povestea si viziunea cat mai mult.


Si cum nu vreau sa astern toata povestea aici, las pe niste postari viitoare propunerile pentru Iasi si Bucuresti.

vineri, octombrie 21

Daca ar fi sa dau un Refresh Bucurestiului...

Am fost impresionata de eforturile celor de la Pepsi in campania lor de a da un Refresh unui oras din Romania.
O idee foarte buna, zic, raportandu-ne la nemultumirea generala care pluteste vrei-nu vrei la colt de strada, in supermarket, la scoala, in Cismigiu, sau oriunde te-ai mai afla.

Fiind si eu abonata la Blogal Initiative, ma gandesc de multa vreme la moduri in care as schimba ceva. Si, sa ma incadrez si in buget, binenteles. Scopul nu e sa castig, ci sa particip. Eventual, sa dau o idee buna celor care se intampla sa aiba ochi sa vada si buget sa o realizeze.

Se intampla ca merg mult cu autobuzul. Daca e sa astept 137-le, am si 30 de minute de pierdut impreuna cu alti calatori impacientati, in statie. Suntem multi noi, cei care luam un mijloc de transport in comun ca sa ne deplasam prin vastul Bucuresti. Si tragedia e ca RATBul scade din masini (din 25 au ramas 16, zicea un sorfer).   E un lucru greu intr-un oras mare si aglomerat sa controlezi tot acest trafic infernal. Si fiecare dintre noi asteapta sa creasca mare, sa castige un salariu decent incat sa se angajeze la un leasing si sa isi poata petrece viata in propiul autoturism, in trafic. [You are not caught in traffic, You ARE the traffic, zicea un viral pe Facebook zilele trecute] Ei bine, da. Asa sta situatia acum. 

Zeci, poate sute, stam cu totii in diverse statii de RATB, uitati de lume, asteptati sa ajungem undeva, stresati ca nu mai vine, uneori injurand ca nu stam in zone 'cu metrou aproape'. 

Cum ar fi sa putem face hitchhicking in oras la noi? 
Cum ar fi sa ies de acasa la mine, in Romancierilor, cu o pancarta de carton pe care sa scrie: Piata Romana?
Credeti ca nu trec minim 10 masini, cu o singura persoana inauntru, la 9-10 dimineata, care se indreapta in aceeasi directie, INAINTE sa imi vina mie autobuzul? 
Eu cred ca as avea succes. Si uite-asa, fiecare cu pancarta legata de gat, am putea sa ajungem dintr-un loc intr-altul al Bucurestiului fara sa ne inghesuim in minunatele RATBuri.

O alta idee, legata strans de cea de mai sus ar fi 'imperecherea'. Odata ce ai masina si...sa zicem locuiesti in Militari (ca-mi este mie la suflet zona) si lucrezi in, sa zicem, Pipera (de asemeni..), cu siguranta in cladirea ta inalta si de sticla mai cunosti cel putin doua persoane locuind pe aproape de tine. Dar cu totii veniti, singurei de unii singuri la servici. Si va bucurati de comfortul masinii voastre, la care tocmai ati terminat de platit leasingul. Nici nu vreti sa va mai amintiti cum acum 5-6 ani umblati de colo-colo prin trolee si metrouri, inghesuiti si mirosind tot ce nu este de mirosit, ascultand tot ce nu ati fi vrut sa ascultati (acum aveti iPodul conectat la statie, suna bine, ati facut un playlist sa va bucure dimineata, sa mearga cu cafeaua bauta pe drum spre lucru). Si o zic cu ironie, dar e o ironie de abia astept sa ajung si eu asa, nu altfel. 

E bine, va meritati masina si iPodul si cafeaua si relaxarea. Daaar, n-ati putea voi sa fiti voi niste cetateni mai responsabili si sa mai luati doi colegi de pe drum cu voi? Ca e mai fun cand e masina plina si arcurile nu stau chiar degeaba. Si iata cum, printr-o miscare oarecum simpla, am reusi sa reducem de trei ori masinile din oras. Fiindca azi va iau eu pe tine si pe el, maine ne iei tu, iar poimaine ne ia el pe amandoi cu masina. Simplu, nu?

Daca ar fi sa am acei 20.000 de euro ai celor de la Pepsi, i-as investi intr-o campanie de promovare a acestor idei bucurestenilor. Pe de o parte sa ii incurajez pe cei din statiile unde autobuzul ajunge greu sa isi gaseasca metode alternative, pe de alta parte, sa promovez in randul companiilor ca angajatii lor sa se ia unu pe altul cu masina. 

Cum ar fi un Bucuresti fara atat de mult trafic? Cum ar fi sa ajungem cu totii mai devreme si mai repede acolo unde avem nevoie? Cum ar fi sa scurtam intr-un mod sustenabil un proces, in conditiile in care ne aflam intr-o epoca in care absolut toate procesele cu care lucram sunt scurtate si multe dintre ele se afla la un click distanta? (respectiv o secumda) 

Asta e povestea pe care vreau sa o impart cu pasionatii de Pepsi si mai ales cu pasionatii care vor sa-si faca orasul sa fie un loc mai bun de trait. Bucurestiul e un oras minunat si daca n-ar dura atat de mult, fiecare dintre noi ar putea sa mearga mai des in oras, in puburi, la opera, in parc, la prieteni acasa, in orice loc unde este chemat si isi raspunde: fac doua ore pana acolo, nu am timp sa ajung si sa ma si intorc in timp.